My blog

Despre nemurire ...

User Rating:  / 1

Viaţa dincolo de mormânt (…) nu este o adăugire artificială la această existenţă prezentă, ci o continuare firească a acestea; dacă omul e să fie nemuritor în vreun fel, atunci el este nemuritor chiar în acest moment. Viaţa veşnică, pentru cei care sunt destinaţi să trăiască veşnic, nu este un bun conferit în momentul morţii, ci un dar actual a cărui apreciere adânceşte în mod de nedescris, înfrumuseţează şi înalţă sensul vieţii noastre de zi cu zi. Căci dacă omul e să fie nemuritor, înseamnă că a început deja nesfârşita călătorie a unei creşteri spirituale ce conţine posibilităţi latente nelimitate, a început deja acea călătorie în care moartea este doar un incident, doar o istorie de viaţă pe care mormântul o frânge în vederea unui sens cu mult mai înalt.  

Pentru ca această credinţă în viaţa veşnică, prezentă deja, să fie astfel înţeleasă încât să aibă un impact profund asupra caracterului, pentru ca omul să în stare să profite de mângâierile, sfaturile, motivaţiile şi speranţele prezente care aparţin persoanei sale veşnice până-ntr-acolo încât - dându-şi seama că este nemuritor - să înceapă să trăiască de pe acum acel mod de viaţă de care va fi demn în veşnicie, nemurirea trebuie să fie pentru el, nu doar o probabilitate, ci o convingere certă. Acest-i principalul motiv pentru care credinţa în nemurire este importantă, căci de aceasta depinde trăirea întru nemurire deja de pe acum. Nici un om nu este în stare să trăiască ca şi cum ar fi o persoană veşnică până ce nu se convinge că această interpretare a vieţii sale este adevărată.  

--------------------------

Sursa: Harry Emerson Fosdick, The Assurance of Immortality, The Macmillan Company, New York 1926, 95-97.

Publicat pe pagina Facebook Bioeticale